logo fightforlife

In urma cu ceva timp a aparut un articol mincinos despre faptul ca echipa de la Visuri la cheie i-au daramat unei femei casa si apoi nu au mai facut-o. De atunci, multa lume se intreaba daca emisiunea Visuri la cheie este sau nu adevarata. Haideti sa va povestesc experienta mea, Otilia Caloian, vice-presedinte la Asociatia Fight for Life Charity, legata de emisiunea Visuri la cheie si sa trageti singuri concluzia daca emisiunea este adevarata sau nu.
Asociatia la care lucrez s-a oferit, de Paște, să o ajute pe Violeta Vinogradof, o femeie bolnavă de cancer de col uterin, din satul Urseiu, judetul Dambovita, cu trei copii, dintre care unul autist, să-i reconstruiască locuința extrem de veche. Am creat atunci proiectul Casuta Violetei.

Impreuna cu prietenii nostri am demolat casa veche, ce statea sa cada. Apoi am publicat povestea Violetei si a celor trei copii pe site-ul nostru si pe pagina noastra de Facebook si sute de romani de pretutindeni ne-au ajutat cu donatii, pe care le-am folosit pentru spitalizarea si tratamentul Violetei si pentru reconstructia casei. Casa era “la rosu”. Cumparasem acoperisul din tabla si urma sa-l montam. Bugetul ni se terminase, iar noi mai aveam de cumparat ferestre, usi, materiale de finisaje pentru interior si exterior, sobe, sa utilam baia, mobila... Unde mai pui si faptul ca omul cu care lucrasem pentru constructia casei, stabilisem cu el o suma si dintr-o data ne-a anuntat ca vrea sa-i platim dublu fata de cat ne intelesesem. Ii promisesem Violetei ca ea se va trata la spital, iar dupa ce se va externa se va muta in casa noua, sau, in cel mai rau caz, pana la Craciun casa va fi gata. Eram disperati. Nu stiam cum si de unde sa facem rost de fonduri pentru a termina casa. Asa ca le-am scris celor de la Visuri la cheie. In cateva zile am fost contactati de o doamna foarte amabila, care ne-a rugat sa le trimitem pe email poze cu Violeta, cu copiii, cu casa si povestea detaliata. Dupa cateva zile m-a sunat aceeasi doamna draguta si mi-a spus ca vor sa vina la Urseiu sa cunoasca familia si sa vada casa.

Zis si facut. Au venit doi reporteri, doi cameramani, producatorul general si Florin Brinzan, constructorul emisiunii. Au vazut casa, au masurat-o, au analizat-o, iar concluzia lui Florin Brinzan, despre care am inteles ca este foarte pretentios si tine enorm de mult la calitate, a fost: “Felicitari! Ati facut pana acum o treaba excelenta! Se vede ca ati folosit numai materiale de calitate. Dar cred ca la fundatie ati muncti enorm de mult. Imi place foarte mult ce ati facut. Din punctul meu de vedere, mi-ar placea sa fie cazul acceptat si sa facem casa”. Dupa aceea am mers cu echipa la Violeta acasa, i-au luat interviuri ei, copiilor si mie. Apoi ne-au spus ca vor face un colaj si-l vor prezenta mai departe, catre Pro TV si urmeaza sa fim anuntati in viitorul apropiat daca s-a aprobat sau nu cazul. Ne-au rugat sa nu montam acoperisul, pentru ca era de cea mai buna calitate si ca, in cazul in care vor accepta cazul, vor sa-l foloseasca pe al nostru.


Dupa aproximativ o saptamana, iar m-a sunat doamna draguta, sa ne vedem la Urseiu, fara stirea Violetei si a copiilor. Sa fiu complicele lor si sa tin un secret. Zis si facut. Ne-am intalnit la intrare in satul Visinesti. La un moment dat am facut dreapta spre o padure, unde era o pajiste ascunsa. Ce credeti ca era aici? Rulote, masini, zeci de oameni. La un moment dat il vad pe Dragos Bucur si pe Omid. Apoi le vad din spate pe Adela Parvu si pe Alina Vilcu. Vin zambind la mine, ma imbratiseaza ca si cum m-ar fi cunoscut si-mi spun: “Deci avem o casa de pe Facebook. Suntem foarte incantati sa te cunoastem. De acum in colo vom prelua noi munca voastra si o sa iasa ceva minunat!”. Am plans, am ras, nici nu mai stiu ce stari emotionale am avut. La un moment dat, in padure, vad ascuns autocarul. Celebrul autocar pe care scrie Visuri la cheie. Ce facusera ei? Au adus autocarul pe o ruta ocolitoare din sat, ca sa nu fie vazut de nimeni si sa-i spuna vestea Violetei. Pe pajiste era forfota mare. Se pregatea “Asaltul”. Mai exact, pregateau sosirea lui Dragos si a echipei lui acasa la Violeta. Eu tot timpul am crezut, uitandu-ma la televizor, ca “Asaltul” este regizat. Ei bine, nu, totul este real suta la suta. S-au urcat cu totii in autocar si au plecat spre casa Violetei si a celor trei copii. Dupa ce au ajuns la poarta lor, Dragos Bucur a strigat in portavoce: “Familia Vinogradof! Violeta! Copii! Haideti afara!”. Ei au iesit, socati. Nici nu le trecea prin cap sa-l vada pe Dragos, pe Alina, Adela si Omid. Apoi totul a urmat exact cum vedeti la televizor…Au fost si le-au aratat casa, apoi si-au facut bagajele si au fost trimisi intr-o vacanta la Sinaia. Au fost cazati la un hotel de patru stele, au mancat la restaurante bune, s-au distrat. Din pacate, Violetei i-a fost si rau in timpul vancantei si pe perioada filmarilor si a stat si internata in spital.  Totul decurgea precum planul nostru. Ea urma sa se externeze pe 24 septembrie, iar pe 25 septembrie i-a fost predata casa.


In clipa cand s-au apucat de continuarea casei, cei la echipa de productie au montat camere Wireless prin toata curtea. Din acel moment, nimeni din familia Violetei nu a mai venit la santier, sa vada casa decat pana in ziua cand a fost gata. Sa va povestesc si despre mutarea autocarului. Am avut sansa sa intru in casa cu o zi inaintea beneficiarilor. Nu mai recunoasteam nimic. Au dat jos scandura de pe acoperis si au facut mansarda, unde au facut un spatiu destinat copiilor. Casa, pe afara, ziceai ca e o pensiune de lux, iar curtea era de vis. Gazon, pavaje, braduti decorativi. Cand am intrat in casa, inima imi batea atat de tare incat am simtit nevoia sa ma asez pe un scaun. Totul era atat de frumos, de bine pus la punct, iar eu, care muncisem toata vara pe santierul acestei case, care am dramuit fiecare leut, care am pus prima caramida, sub care am zidit icoana Maicii Domnului cu Pruncul, ma bucuram de parca ar fi fost casa mea. Chiar am spus atunci ca daca eu, care nu voi locui in acea casa am o bucurie atat de mare, nu vreau sa-mi imaginez ce e in sufletul fiecarui beneficiar al caselor facute de Visuri la cheie. Extaz! Va spun eu. Extaz este termenul. Totul este atat de frumos si de perfect, cum nu vezi decat in cataloagele de design architectural.

A doua zi, pe 25 septembrie, ne-am strans tot satul sa mutam autocarul. Totul a fost ca la televizor. Autocarul era parcat in fata casei. Violeta a venit cu copiii cu un microbuz, legati la ochi. Le-au dat esarfele jos de la ochi si am strigat cu totii “Muta autocarul! Muta autocarul!”. Si autocarul a fost mutat. Reactiile lor nu le pot descrie. Lacrimi, rasete, iar lacrimi si iar rasete. Erau socati. Violeta ingaima intr-una: “Acum pot sa mor linistita. Stiu ca nu voi lasa copiii pe drumuri. Stiu ca nu vor ajunge intr-un centru de plasament”. Seara, dupa ce echipa de la Visuri la cheie a plecat, Violeta si cei trei copii s-au mutat in casa cea noua. Ma sunau zilnic si-mi spuneau ca se simt ca intr-un hotel de lux. Ca se ciupesc, pentru ca nu le vine sa creada ca aceea este a lor.

Au stat fericiti pana la sfarsitul lui octombrie cand, intr-o seara, Violetei i s-a facut brusc rau. A fost transportata la spitalul judetean din Targoviste. Cancerul nemilos ii atacase plamanii. Peste nici doua zile, in ziua de Sfantul Dumitru, corpul fragil al Violetei nu a mai rezistat , iar sufletul Violetei s-a ridicat la ceruri. Emisiunea a fost difuzata la Pro TV doua saptamani mai tarziu. Ea nu a mai apucat sa vada emisiunea.

Referitor la moartea Violetei, cei de la Visuri la cheie au ramas socati, la fel ca si noi si toti cei care au cunoscut-o, pentru ca a plecat prea brusc dintre noi, cand ne asteptam ca se va face bine. Omid s-a apropiat cel mai mult de baieti, poate si din prisma faptului ca este barbat, iar barbatilor le-a lipsit tot timpul un tata. Imediat ce a aflat vestea am mers impreuna cu Omid la baieti, a stat cu ei ore in sir, i-a sfatuit exact ca un tata ce sa faca pe viitor. De asemenea, Adela Parvu, Alina Vilcu, Florin Brinzan si toti membrii echipei Visuri la cheie s-au oferit sa-i indrume pe baieti permanent, sa-i sprijine si sa-i ocroteasca.

Copiii ei locuiesc acum in casa, merg la scoala si sufera enorm. Au ramas trei copii singuri. Noi ne vom ocupa in continuare de copiii Violetei. Pe Ovidiu, care are 13 ani si care este autist, il vom ajuta sa faca terapie la un centru specializat, iar pe ceilalti doi copii, de 17 si 18 ani, vom fi mereu aproape de ei si ii vom ajuta si indruma cum putem noi mai bine.




Sau fa o donatie online prin Paypal: